giovedì 13 marzo 2014

Com’eru beddu e comu addivintai làriu - di Alessio Patti

Com’eru beddu e comu addivintai làriu



Com'eru duci pircantatu e beddu
quann'eru nicu e picciutteddu

Pareva fattu di fini purcillana
cu d’aria me tutta bagiana.

Di nicu ebbi ‘n malu distinu
pi curpa ch'eru affruntulinu

non mi potti arribillari a l’usanzi
mancu si vanniava: Diu ni scanzi!

Pi esempiu la me bedda zà Maria
non putennu cazzuliari a cu' sia sia

pigghiava pi mudellu propriu a mia
e mi ncannulava tuttu cu la so manìa.

Ju ci dicìa : Non hai àutru chi fari?
Fussi megghiu chi tu lassassi stari!

Ma quali!  Non niscìa di li so’ santi manu
si non parìa na pupa di supra o cantaranu.

Me matri, ca sti cosi non li putìa suppurtari,
mi fici tagghiari li cannulicchi pi farimi canciari

e cu sta sana tagghiata di capiddi
mi nìsceru fora du' occhi comu stiddi.

Criscii prestu e mi fici chiu’ bagianu,
addivintai ‘n beddu picciottu sicilianu.

E pi disìu d’amuri versu ogni fimminedda
m’arrittruvava sempri cu l’occhi a pampinedda.

Talìa chi sorti salaratu!
Eru beddu ma poviru e signatu

di la miseria ch'era orva canaria
pirchì mi fici figghiu di la sussidiaria.

Apparttineva a l'elencu di li poviri mischini
e pussideva quattru robbi datimi di li vicini

pi cummigghiari li me' beddi nudità,
cosi priziusi, di l’àncili, di a ghiri ddà.

Oramai picciottu non mi puteva chiù trattèniri
li fimmini sfirriaunu e si vulevanu mantèniri

attagghiu a mia e a lu prufumu miu di masculu
a zoccu appartineva a lu me pasculu.

Turnaru 'n testa li me' capiddi ncannulati,
du' occhi niri e li supracigghi nzuccarati,

'n corpu asciuttu friscu e virginatu,
ca ogni fimmina si n'avissi nnamuratu.

Basta, non mi putìa lamintari,
eru beddu daveru e vulìa amari

e a chinnici anni vistii sbintulinu,
jittai ddi quattru strazzi chi mi desi lu parrinu.

Daccussì azzizzatu li fimmini mpazzeru,
mustrai la me biddizza, e non ci parsi veru,

canciai di manera, puru ni l'aspettu,
li frasturnai tutti, scumminai rizzettu.

Lu tempu però fu tirannu e passò
e comu dintra a 'n jocu mi ngannò,

pirchì n'avìa pigghiatu nota ne appuntu
e d'ogni me suffirenza non ni tinni cuntu.

Foru suffirenzi e tempu persu
c'agghiuttu ora dintra a ogni versu

facennu irunìa supra a la me facci
ca si fici vecchia e siccò nte scocci.

Non m'aiuta mancu lu specchiu pircantatu,
pirchì mi sdirubba mali ssu frati allamicatu.

E non ci spercia di fari beni o n'allianza
p'ammucciari a l'occhi me st’anticchedda 'i panza.

Nenti, mi talìu e pensu ch'eru beddu e vàriu,
ora mi vidu 'n puddicinu spinnacchiatu e làriu.

Mi sentu riddiculu e vulissi jittari schigghi
ma non lu fazzu pi rispettu d’ ’i me' figghi.

Eccu chista fu la sorti di la me biddizza
chi si ni jivu comu ventu chi accarizza.

E nta tutti sti ricordi e nta stu summàriu
v’haiu dittu com'eru beddu e comu addivintai làriu!


Nessun commento:

Posta un commento